Actiunea pauliana (revocatorie) este reglementata de Codul Civil al Romaniei, fiind regasita in cadrul art. 1.562-1.565 si reprezinta mijlocul juridic prin care creditorul poate cere instantei de judecata declararea inopozabilitatii fata de sine a actelor juridice incheiate de debitor in frauda drepturilor sale. Prin natura sa, este o actiune in inopozabilitate, in sensul in care actul atacat nu este desfiintat, ci acesta devine inopozabil creditorului reclamant, in limita prejudiciului cauzat.
Pentru exercitarea actiunii pauliene (revocatorie), sunt necesare cateva conditii privitoare la creanta, si anume: (1) creanta trebuie sa fie certa la data introducerii actiunii; (2) actul atacat sa fi cauzat un prejudiciu creditorului (sa fi produsa sau marit insolvabilitatea debitorului); (3) frauda debitorului, in sensul in care acesta sa fi cunoscut ca prejudiciaza creditorul “consilium fraudis”; si (4) tertul dobanditor sa fi cunoscut frauda debitorului.
In cazul admisibilitatii actiunii efectele constau in inopozabilitatea actului fata de creditorul reclamant, dar si fata de restul creditorilor care au intervenit in cauza, fapt pentru care va putea urmari silit bunul iesit din patrimoniul debitorului, ca si cum acesta nu ar fi fost instrainat. Inopozabilitatea opereaza doar in limita creantei. Tertul dobanditor poate pastra bunul daca plateste datoria debitorului fata de creditor.
Actiunea (pauliana) revocatorie este prevazuta de un termen de prescriptie de 1 an din momentul in care creditorului a cunoscut sau trebuia sa cunoasca prejudiciul ce rezulta din actul atacat.
