Contractul de locatiune (inchiriere) este reglementat de Codul Civil al Romaniei, fiind regasit in cadrul art. 1.777-1.850 si reprezinta contractul/inscrisul prin care o persoana se obliga sa-i asigure alteia folosinta temporara, a unui bun imobil ori bun mobil in schimbul unei sume de bani denumita chirie.
Partile contractului de locatiune sunt locatorul (proprietarul), respectiv locatarul (chirias), drept pentru care in sarcina ambelor parti exista anumite drepturi si obligatii.
Astfel, locatorul se obliga sa predea locatarului bunul, sa mentina bunul in stare corespunzatoare de folosinta pe toata durata locatiunii si sa asigure locatarului linistita si utila folosinta a bunului pe toata durata inchirierii.
In sarcina locatarului, obligatiile acestuia sunt legate de mentinerea bunului intr-o stare corespunzatoare de utilizare pe toata durara locatiunii acestuia, precum si plata chiriei in cuantumul si la termenul stabilit cu proprietarul, folosirea bunului cu prudenta si diligenta, precum si restituirea bunului la incetarea din orice cauza a contractului.
Contractul de locatiune nu se poate incheia pentru o perioada mai mare de 49 de ani. Contractul de locatiune se incheie in mod valabil atat sub semnatura privata, cat si in forma autentica, la notariat, caz in care acesta va constitui titlu executoriu cu privire la plata chiriei.
