Salariații care lucrează în cadrul unor societăți a căror activitate a fost suspendată prin decizia D.S.P. vor beneficia de șomaj tehnic suportat de Stat.
Situațiile de discriminare sau hărțuire la locul de muncă vor fi sancționate cu amendă de la 1.000 lei la 20.000 lei conform, modificărilor aduse vineri, 24 iulie 2020, Codului Muncii.
Printr-o nouă Ordonanță de Urgență publicată vineri, 24 iulie 2020, Guvernul a reglementat acordarea indemnizației de șomaj tehnic pentru salariații care desfașoară activitatea în cadrul unor societăți a căror activitate a fost suspendată în urma unei anchete epidemiologice. Așadar, în ipoteza în care D.S.P. decide suspendarea activității unei societăți, ca urmare a riscului de infectare cu coronavirusul SARS-CoV-2, salariații vor beneficia de șomaj tehnic pentru numărul de zile în care activitatea a fost suspendată, însă nu mai tarziu de 31 decembrie 2020.
Reamintim că prin O.U.G. nr. 30/2020, publicată în 21 martie 2020, la numai câteva zile de la începerea stării de urgență din 16 martie 2020, s-a dispus achitarea de către Stat a indemnizațiilor angajaților plasați în șomaj tehnic, cărora le-au fost suspendate contractele de muncă. Limita maximă brută decontată de către Stat era stabilită la 4.071 lei. Regimul fiscal aplicabil indemnizațiilor de șomaj tehnic acordate pe durata stării de urgență este aplicabil și în cazul mai sus descris.
În baza legii privind combaterea pandemiei Covid-19, începând cu data expirării stării de urgență (14 mai 2020), acordarea măsurilor de sprijin s-a menținut numai pentru domeniile de activitate în care au fost menținute restricții până la ridicarea acestora, însă nu mai târziu de 31 decembrie 2020.
Tot vineri, 24 iulie 2020, a fost publicată și o nouă lege prin care Codul Muncii a fost modificat. Începând cu data intrării în vigoare a acestei noi legi, și anume 27 iulie 2020, orice faptă de discriminare directă sau indirectă, respectiv hărțuire la locul de muncă va fi sancționată cu amendă de la 1.000 la 20.000 lei.
Este de reținut că nu va fi considerată discriminare existența unor cerințe profesionale esențiale și determinante, dacă și în măsura în care acestea sunt legitime și proporționale.
